Educaţia creştină incepe pe genunchii mamei şi mai apoi o primim in anii de şcoală.Educatorul este chemat să scoată din acest bloc inform al fiinţei umane o operă de artă. Să dăltuieşti omul ca om-în accepţiunea deplină a cuvântului-să faci să lumineze chipul lui Dumnezeu în el.Părintele Arsenie Boca spunea că este mai de folos să pictezi chipul lui Dumnezeu în sufletul copilului decât pe o icoană. În aceste suflete curate educatorul trebuie,cu timpul ,să picteze icoana lui Hristos.Copilul stă mult mai aproape decât educatorul său şi decât orice adult de acel ideal al armoniei la care educatorul vrea să-l ridice.Vârsta copilăriei este prototipul armoniei depline sub raportul adevarului,frumosului şi binelui.A fi educator inseamnă să înveţi tu însuţi de la copiii pe care îi educi,să aduni în sufletul tău bogăţia sufletului lor.Şi atunci vei putea înţelege cuvintele lui Dostoiewski:"apropierea de ei îţi vindecă sufletul".Această artă sfântă, educaţia începe prin a modela omenescul din tine.A schimba o lume inseamnă a te schimba pe tine însuţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu